Autor: Elif Shafak
Naționalitate: turcă
An apariție: 2014 (2016 la editura Polirom)
Gen carte: ficțiune, fantasy, carte pentru copii
Titlu original: Sakız Sardunya
Număr pagini: 152
Nota goodreads: 3.62
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
PĂREREA MEA
Elif Shafak este o scriitoare de origine turcă care a scris până acum 17 cărți, dintre care 11 romane. Fetița căreia nu-i plăcea numele său a apărut la noi în 2016, la editura Polirom, în Colecția Junior.Temele cărții sunt copilăria, familia, imaginația, cărțile, fantasticul. Titlul se referă la personajul femini principal, o fetiță pe nume Sakiz Sardunyia, care își ura numele ciudat (mușcată curgătoare). Fetița este o mare iubitoare de cărți, animale și jocuri și are o imaginație ieșită din comun. Am uitat să menționez că este prima carte de la Shafak pe care eu o citesc și că am de gând curând să adaug pe lista mea și Bastarda Istanbulului, Onoare și Cele patruzeci de legi ale iubirii.
Stilul cărții este accesibil și cred că poate fi citită atât de copii de vârste fragede (7-8 ani), cât și de adulți de diferite vârste. Totul este să vă placă poveștile pentru copii și să fiți atrași de stilul cărții. Cartea este destul de scurtă (152 pagini) și se poate citi lejer în 2-3 ore. Eu am citit-o însă în 2 zile, deoarece m-am confruntat în acea perioadă cu o stare mai ciudată și mai puțin chef de citit.
Revenind la cartea noastră, trebuie să știți că fetița este mereu ironizată de copiii de la școală, așa că salvarea sa este reprezentată de imaginația neobișnuită pe care o are. Singură la părinți și curioasă din fire, Sakiz obișnuiește să pună multe întrebări, dar cei mari nu au timp pentru ea sau nu îi acordă atenție. (mai mult…)
Autor: Alphonse Daudet
Naționalitate: franceză
An apariție: 1868
Număr pagini: 256
Titlu original: Le Petit Chose
Nota mea: 5/5
PREZENTARE
Piciul, apărut în 1868, este primul roman al lui Alphonse Daudet (1840-1897), cunoscut de către cititori grație, în primul rând, celebrului Tartarin din Tarascon. Dar Piciul reprezintă mai mult decât o primă realizare, ce-i drept, remarcabilă, dintr-o vastă operă de romancier. Piciul este o cheie pentru o mai exactă întelegere a prozei lui Daudet, fiind și un roman autobiografic. Întâmplările din copilăria lui Daniel Eyssette, cum se numește personajul-narator al romanului, sunt întâmplările copilăriei și adolescenței lui Alphonse, dar romanul transcende realitatea, fie ea și autobiografică, o depășește, purtând o încărcătură afectivă și morală general-umană.
PĂREREA MEA
Am luat această carte de la bibliotecă, în primul rând pentru că autorul îmi era cunoscut, dar și pentru că doream să citesc o carte specifică adolescenței. De acest scriitor francez am mai citit până acum alte două cărți care mi-au plăcut mult: Sapho și Soții de artiști. Dar să știți că Piciul mi s-a părut cea mai frumoasă și mai sensibilă dintre ele. Sapho propune subiecte mature de dezbătut, iar Soții de artiști prezintă diferite cazuri de căsnicii. În Piciul întâlnim un adolescent surprins în drumul lui spre maturitate care trece prin foarte multe necazuri, dar căruia viața îi rezervă și multe surprize pozitive. Mi-a întrecut toate așteptările și cumva regret că nu am citit-o în adolescență, deoarece atunci aș fi privit mai bine toată situația din perspectiva unui om aflat la vârsta adolescenței.
E așa de îngrozitor să trăiești înconjurat numai de răutate, să-ți fie mereu teamă, să fii întotdeauna înarmat, e așa de îngrozitor să pedepsești.
Temele cărții sunt mai multe, printre care și adolescența, relațiile de familie (pe care se pune foarte mult accentul), dar și parcursul profesional. Avem un personaj care dorește să își creeze un drum în viață, un personaj răzbătător care nu se dă bătut. Titlul cărții face referire la porecla pe care o are personajul masculin principal, Daniel Eysette, care din cauza staturii, oamenii ajung să îi spună Piciul. Este o carte despre maturizare, despre întrebări și foarte multe răspunsuri. Personajele sunt numeroase, toate au locul lor în carte, dar cel mai mult m-a impresionat povestea lui Daniel. Se îndrăgostește și are sentimente de venerație pentru fratele său căruia i se adresa cu mama Jacques. Este un roman foarte emoționat, prea emoționat și tulburător de multe ori, sunt pagini pe care le citești cu lacrimi în ochi.
Cuvintele din urmă atinseră adânc inima Piciului. Îi păru admirabilă statornicia c care Jacques veghea asupra fericirii aceleia care n-a vrut să-l iubească.
Finalul cărții m-a impresionat profund și cumva mi-a întrecut așteptările. Cartea este un roman clasic al literaturii franceze cu un stil ușurel, captivant și pe care eu am citit-o destul de repede. Este scrisă la persoana I și cel care narează este chiar Daniel, personajul principal. Dacă sunteți adolescenți, nu ratați să descoperiți această carte, iar dacă sunteți deja oameni în toată firea, citiți-o. Va fi pentru toată lumea o lecție de viață și o aventură minunată alături de Daniel. Nu cred că se mai poate vorbi despre această carte fără spoilere, așa că v-o recomand cu mare drag și spre la rândul vostru să o recomandați și altora. Merită fiecare pagină citită!
Autor: R. J. Palacio (Raquel Jaramillo)
Naționalitate: americană
Titlu original: Wonder
An apariție: 2012 (în 2013 la Editura Arthur)
Gen carte: roman, ficțiune, young adult, cărți pentru copii
Număr pagini: 336
Nota mea: 5/5
Serie: nu
Puteți găsi cartea AICI sau AICI ( puteți primi și o reducere în limita stocului disponibil)
PREZENTARE
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naște cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile și vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinții săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc ca a venit vremea ca Auggie să meargă la școală.
Minunea este o poveste emoționantă despre curaj și bunătate, despre integrare și acceptare, scrisă cu sensibilitate și umor. „Nu judeca după aparențe” pare sa fie ideea de la care pornește R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiței din Micul prinț: „Nu poți vedea bine decât cu inima. Esențialul e invizibil pentru ochi.”
PĂREREA MEA
Auzisem despre această carte multe lucruri și singurul lucru pe care l-am reținut a fost faptul că este deosebit de emoționantă și frumoasă. După ce am citit și eu cartea am înțeles în sfârșit de ce este atât de deosebită. Stilul cărții este accesibil, am citit-o în aproape două zile și mi-a plăcut felul în care este structurată. Este structurată în 8 părți, fiecare având mai multe capitole foarte scurte (de o pagină sau două) ce poartă titluri sugestive. Cartea este scrisă la persoana I, iar naratorul se schimbă în fiecare parte a cărții. Altfel spus, este scrisă din mai multe puncte de vedere, lucru ce mi s-a părut interesant.
Mama zice că până atunci îi spuseseră totul despre mine. Era pregătită să mă vadă. Şi mai zice că atunci când s-a uitat pentru prima dată la faţa mea terciuită, nu a văzut decât ce ochi frumoşi aveam.
Trebuie să ştiţi că mama e frumoasă. Iar tata este arătos. Via e şi ea drăguţă. Asta în caz că vă întrebaţi.
Autor: Frances Hodgson Burnett
Naționalitate: britanică
An apariție: 1911
Număr pagini: 331
Nota mea: 4/5
Am citit această carte în engleză și cred că dacă o citeam în română, se pierdea foarte mult din atmosfera cărții. Mary Lennox este tânăra protagonistă a acestei minunate cărți care ajunge să trăiască clipe pe care nu și-ar fi imaginat că le va trăi vreodată.
Mary nu a fost un copil dorit, părinții săi mor răpuși de holeră, iar copila ajunge să locuiască într-o casă străină, ce aparține unchiului Archibald Craven. Fetița nu își cunoaște unchiul, acesta fiind mai mereu plecat, și unchiul va fi mereu o enigmă pentru copilă.
Martha Sowerby este singura persoană care are grijă de micuța orfană în vârstă de 10 ani și îi spune povestea domnului Craven și a soției sale, care a murit într-un accident. După moartea soției, bărbatul încuie grădina cu trandafiri și scapă de cheie.
Din acel moment, fetița este fascinată de interiorul grădinii. Atmosfera cărții devine una magică, iar micuța Mary ajunge protagonista unui basm deosebit de frumos. Îl descoperă pe Colin, verișorul său și, alături de acesta, își redescoperă copilăria și bucuria de a fi copil.
Cartea este una recomandată copiilor, însă eu aș recomanda-o și adulților. Are descrieri ample și o atmosferă care te face să îți dorești să mai fii copil!
Autor: Mark Twain
Naționalitate: americană
Titlu original: The Adventures of Tom Sawyer & Adventures of Huckleberry Finn
An apariție: 1884
Nota mea: 5/5
Alte cărți: Prinț și cerșetor
Este o carte excepționala despre prietenie, copilărie, copii, familie și valori umane. Lumea văzută prin ochii lui Tom Sawyer este unică, spectaculoasă, o lume în care mulțți copii și-ar dori să pătrundă măcar pentru o zi. În construirea acestui personaj deosebit, scriitorul face un efort de imaginație și crează un Tom simpatic, năstrușnic, gata oricând de năzbâtii, dar care în ciuda vieții aspre pe care o duce de fapt, nu își pierde inocența și sufletul curat de copil. (mai mult…)