Singur în Berlin – Hans Fallada (recenzie)

Autor: Hans Fallada

Naționalitate: germană

An apariție: 1947 (2012, la Editura Polirom) – roman cunoscut și sub denumirea Fiecare moare singur

Gen carte: ficțiune istorică, literatura clasică

Număr pagini: 760

Titlu original: Jeder stirbt für sich allein

Nota goodreads: 4.24

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

În Berlinul anului 1940 se trăiește într-o teroare continuă. Locatarii imobilului de pe Jablonski Strasse, numărul 55 – familia Persicke, agresivă și loială lui Hitler, Fromm, un judecător pensionat, Otto si Anna Quangel, un cuplu discret – încearcă să se descurce cu viața din regimul nazist prin diferite metode. Sotii Quangel primesc teribila veste că fiul lor a fost ucis în lupta in Franta: viața lor liniștită este zdruncinată din temelii, iar cei doi încep un joc de-a șoarecele și pisica cu ambițiosul inspector Escherich, de la Gestapo. Singur in Berlin este un roman inspirat din povestea reală a lui Otto și a Elisei Hampel, care au „comis acte de insubordonare civică“ in Berlin, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cei doi au fost judecați de Roland Freisler, un judecător nazist notoriu, și apoi pedepsiți. Aceasta a fost una dintre primele opere antinaziste publicate de un autor german după al Doilea Razboi Mondial.

PĂREREA MEA

Hans Fallada a fost un autor german care a prezentat în scrierile sale vicisitudinile sociale din perioada nazismului, printr-un realism critic inegalabil. De la același autor am mai citit Și acum ce facem, micuțule?, iar recenzia cărții o puteți citi aici. Singur în Berlin apare și sub denumirea de Fiecare moare singur, așa că dacă ajungeți la acea carte, să știți că este una și aceeași. Deși are un număr generos de pagini (760), nu pot spune că am citit-o greu. Scrisă într-un stil franc, sincer și direct, cartea m-a impresionat de la primele pagini. Nu este o carte veselă, ci mai degrabă un șir nesfârșit de tragedii.

Multe personaje, unii sunt evrei lipsiți de apărare în fața nazismului, alții sunt simpli nemți care suportă atrocitățile nazismului, iar alții își impun puterea. Avem muncitori în uzină, ofițeri, alcoolici, prostituate, fii căzuți pe front. Degradarea umană cu tot ce înseamnă ea (consumul de alcool, parvenitismul, sărăcia, boala, moartea, violența, prostituția) este prezentată în detalii șocante.

Printre teme, am regăsit tema socială, nazismul, războiul, supraviețuirea. Legat de titlu, aș putea să îl asociez cu repercursiunile unui regim brutal, iar singurătatea și Berlinul nu înseamnă decât capitularea în fața morții, pedeapsa sau finalul. Am fost uimită de viața cruntă pe care o duceau multe de personaje, de lipsa resurselor financiare, de sărăcia și mizeria în care unele își duceau existența. (mai mult…)

Top cărți citite în 2021

 

În acest an mi-am propus să citesc un număr mai mic de cărți față de anii precedenți, iar pe goodreads am setat 5o de cărți. Și am reușit să citesc un număr  de 51 de cărți. Ceea ce nu este rău, deoarece am multe cărți groase citite (de peste 500 sau 700 de pagini chiar). În acest an am descoperit autori noi, am citit literatură clasică (care este prima mea dragoste în materie de cărți) sau am citit thrillere și cărți captivante. Cred că am acoperit multe genuri literare, dar asta probabil într-un alt mini-articol.

Am făcut așadar un top 10 al cărților citite în acest an, după cum urmează. Dacă doriți să citiți impresiile mele, puteți citi fiecare recenzie făcând click pe linkuri:

  1. Ursul și privighetoarea – Katherine Arden
  2. Castelul pălărierului – A. J. Cronin
  3. Bucătăria sclavilor – Kathleen Grissom
  4. Caietul cu nume pierdute – Sofia Lundberg
  5. Vraciul – Tadeusz Dolega-Mostowicz
  6. Singur în Berlin – Hans Fallada
  7. Secretele din Strada Portului – Ann Cleeves
  8. Fiicele Evei – Lynn Austin
  9. Arta compromisului – Ileana Vulpescu
  10. Tentația de a fi fericit – Lorenzo Marone

Toate cărțile au primit 5/5 steluțe pe goodreads.

Femeia de hârtie – Rabih Alameddine (recenzie)

Autor: Rabih Alameddine

Naționalitate: libanez

An apariție: 2013  (2015  la editura Polirom)

Gen carte: ficțiune, roman istoric

Titlu original: An Unnecessary Woman

Număr pagini:  280

Nota goodreads: 3.82

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Ajunsă la şaptezeci şi doi de ani, Aaliya, o femeie care nu se simte necesară nimănui, povesteşte despre sine şi despre cei apropiaţi. Locuieşte singură într-un apartament din Beirut, dar casa ei adăposteşte sute de tomuri, cum nimeni din capitala Libanului nu mai are. Divorţată, fără copii, avînd drept Dumnezeu scriitori şi opere faimoase, femeia a lucrat o viaţă ca librar şi de aproape cinci decenii traduce în fiecare an în arabă una dintre cărţile care i-au plăcut. Munca sa nu este destinată altor ochi, căci Aaliya doar creează şi depozitează: traducerile sînt îngropate în cutii şi păstrate în apartament. Lucrurile se schimbă însă cînd un dezastru neaşteptat ameninţă să distrugă tot ce Aaliya a creat în lunga-i viaţă. Concentrat, un nebănuit ghid de lectură, romanul cuprinde poveşti cuceritoare despre Beirutul de azi şi de ieri, despre războiul civil din Liban, o lume fascinantă ţesută în amintirile unei neobosite cititoare.

PĂREREA MEA

Rabih Alameddine este jurnalist, pictor și scriitor libano-american. Tot timpul am crezut că acest roman a fost scris de o femeie, dacă este să iau în calcul faptul că personajul principal este o femeie. Femeia de hârtie este singura sa carte tradusă la noi și o aveam de ceva timp pe lista mea. De asemenea, am citit câteva recenzii despre ea pe net, dar am preferat să îmi fac singură o părere. Cartea a primit și câteva premii, National Book Award 2014 și National Book Critics Circle Award 2015. Cartea a apărut la noi în 2021, la editura Polirom, una dintre editurile mele preferate.

Cartea este destul de subțitică (280 de pagini), iar ca teme avem războiul, cărțile, familia, prietenia, trecutul, supraviețuirea. Titlul cred ca m-a atras din prima și spre surprinderea mea, este o metaforă bine aleasă, deoarece face referire la Aaliya, o septuagenară iubitoare de cărți și traduceri. Aceasta a fost timp de 50 de ani librar, o meserie pe care am experimentat-o și eu când eram studentă, timp de 7 luni. Femeia de hârtie este, după cum spuneam, metafora femeii iubitoare de cărți, care trăiește și respiră prin intermediul lor. Dar dacă stau bine și mă gândesc, hârtia poate fi un simbol al fragilității în calea vieții și este posibil să nu greșesc, având în vedere viața grea a Aaliyei.

Deși nu are foarte multe pagini, stilul cărții este destul de complex, iar eu am citit-o în vreo 5-6 zile. Are multe idei la care trebuie să te oprești și să te gândești. Numele de Aaliya înseamnă “cea superioară, de sus” și parcă este un nume predestinat. Pe cât de complexe sunt ideile cărții, pe atât de complexă este și viața acestei femei. Tatăl său a decedat înainte de nașterea sa, mama s-a recăsătorit și i-a mai dăruit încă 5 frați. Relațiile cu familia, inclusiv cu mama sa, sunt reci și uneori conflictuale. Aaliya ajunge la bătrânețe (are 70 de ani) și își privește viața și trecutul cu mai multă înțelepciune. Este o fire introvertită, deloc sociabilă, iar războiul pe care îl trăiește o schimbă total. Acțiunea cărții are loc în Beirut, un oraș greu încercat odată cu asediul Israelului asupra sa. Apare în carte denumirea de Septembrie Negru, făcându-se referire la războiul civil din Iordania între 1970-1971). (mai mult…)

Fiii omului cu inimă de piatră – Jokai Mor (recenzie)

Autor: Jokai Mor

Naționalitate: maghiară

An apariție: 1869

Gen carte: ficțiune, roman istoric, literatură clasică

Număr pagini:  368+376

Nota goodreads: 3.68

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Romanul are un caracter de epopee eroică, aspect evidențiat de aventurile eroice prin care trec personajele, de lupta dintre bine și rău existentă permanent și de invocațiile lirice ale autorului.Personajele romanului sunt personalități romantice excepționale care întrupează virtuți sau vicii. Astfel, membrii familiei Baradlay, Edit Liedenwall, pastorul Bertalan Lánghy sau bătrânul husar Pál sunt personaje virtuoase, în timp ce Antoinette și Alfonsine Plankenhorst, Bence Rideghváry și Ottó Palvicz au trăsături negative, fiind întruchiparea duplicității, a ipocriziei și a cruzimii. Înfățișarea idealismului și a josniciei are scopul de a oferi modele exemplare pe care cititorii trebuie să le urmeze sau să le evite.

PĂREREA MEA

Jokai Mor este un autor maghiar care a scris numeroase nuvele și romane, axându-se foarte mult pe romanul istoric. De la acest autor am mai citit până acum Diamantele negre și Omul de aur (de două ori). Îmi doresc mult să mai citesc și alta carte scrisă de acest scriitor minunat.Fiii omului cu inima de piatră este un roman istoric complex apărut în 1869. În România, cartea a apărut la editura Minerva, în 1970. Eu am citit această ediție luată din anticariat recent și care este formată din două volume ce însumează peste 700 de pagini.

Ca teme, avem istoria, revoluția, familia, prietenia, iubirea, etc. Titlul m-a fascinat puternic încă de la început; omul cu inima de piatră este Kazimir Baradlay, un baron maghiar care decedează în urma unei boli de inimă. După moartea sa, acțiunea se concentrează pe viața văduvei sale (Maria) și a celor 3 fiii (Odon, Richard și Jeno).Acțiunea cărții se petrece în timpul Revoluției din 1848-1849, iar cartea surprinde lupta poporului maghiar pentru libertate și independență împotriva monarhiei habsburgice.

Fiecare dintre cei 3 fiii a fost construit detaliat și a dat dovadă de vitejie. Cartea are enorm de multe personaje (Bence Rideghvary, Zebulon Tallerossy – personaj extrem de ridicol; domnul Pal – imaginez pură a loialității; Alfonsine Plankenhorst – imaginea frumuseții  cu suflet diabolic; Antoinette Plankenhorst – mama Alsonsinei și răutatez întruchipată; Otto, Edith, Aranka, etc.) (mai mult…)