Autor: Fiodor Mihail Dostoievski
Naționalitate: rusă
An apariție: 1864 ( 2012, editura Polirom )
Gen carte: ficțiune, literatură clasică
Titlu original: Записки из подполья
Număr pagini: 174
Nota goodreads: 4.17
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Dezvăluirile făcute în ‘subterană’ determină destinul lui Raskolnikov, al lui Stavroghin și al lui Karamazov. Începe pelerinajul de mucenic al omului pe căile libertății arbitrare. Acest pelerinaj îl va duce la ultimile limite ale dedublării. Dialectica dintre om și destinul său se întrevede în Însemnările din subterană și se va contura în marile romane dostoievskiene.
PĂREREA MEA
Dostoievski este unul dintre cei mai mari scriitori clasici ruși și puțini cititori, cred, nu au auzit de el sau nu au citit măcar o carte scrisă de el. De la acest autor am mai citit acum câțiva ani doar Crimă și pedeapsă și țin minte că mi-a plăcut mult, atât stilul, cât și povestea în sine. Acest scriitor rus nu este atât de ușor de citit, dar cu siguranță merită. Eu am citit cartea în primăvara anului trecut și încă am vii în minte impresiile de atunci. În însemnări din subterană este explorată condiția umană și felul în care personajul principal se raportează la societatea în care trăiește.
Este o carte scurtă (sub 200 de pagini) și a fost publicată pentru prima dată în 1864. Narațiunea este la persoana I, iar naratorul care nu poartă nume trăiește singur în Sankt-Petersburg, în a doua jumătate de secol XIX. Romanul este împărțit în două mari capitole: Subterana și Pornind de la lapoviță.
Titlul arată starea de izolare a personajului principal, care își notează memoriile departe de societatea înconjurătoare. În izolare, el poate reflecta mai bine la condiția sa și a societății în care trăiește. Subterana poate fi considerată și o metaforă a existenței într-o lume ermetică și inaccesibilă.
Sunt abordate alienarea, izolarea socială, conștiința de sine, introspecția, lupta dintre individualitate și societatea exterioară, diferite idei filosofice și politice, dar și diverse probleme morale și care țin de partea etică. În linii mari, se vorbește despre condiția umană, așa cum este ea percepută de personajul creat de Dostoievski.
Acest personaj are 40 de ani, se simte mereu bolnav și înstrăinat de semenii săi. Consideră viața la Petersburg prea costisitoare, însă nici nu ar părăsi acest oraș. Este o fire suspicioasă, supărăcioasă și emite tot felul de păreri legate de ceilalți oameni. El este funcționar de rang inferior și se simte dat la o parte din cauza sărăciei în care trăiește și a condiției sale sociale umile.
Ideile cărții sunt profunde, iar cartea are nevoie de o anumită stare ca să te captiveze sau să o înțelegi. Dostoievski este genul de scriitor care dezvoltă și în 2-3 pagini ceea ce se putea rezuma la doar câteva rânduri.
Mie mi-a plăcut foarte mult, poate și pentru că am răbdare să citesc clasici, dar și pentru că a fost momentul ei. Dacă încă nu l-ați citit pe acest scriitor rus minunat, zic să îi dați o șansă. Eu i-am dat cărții 5 stele din 5 pe goodreads și abia aștept să îmi aleg urmatoarea lectură de la el. Pe lista mea se află de ceva ani Frații Karamazov, dar încă aștept să fie momentul ei. Este o carte grosuță și complexă. Voi ce ați citit de la Dostoiesvki?