Florile pierdute ale lui Alice Hart – Holly Ringland (recenzie)

Autor:  Holly Ringland

Naționalitate:  australiană

An apariție: 2018 (2020, Editura Humanitas)

Gen carte: ficțiune

Titlu original: The Lost Flowers of Alice Hart

Număr pagini:  376

Nota goodreads: 4.08

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Deși este o cititoare impatimita, Alice nu a fost niciodata intr-o biblioteca si e sigura ca toate cartile cresc in gradini, asemenea florilor iubite ale mamei sale. Dar in ziua in care se aventureaza dincolo de lanul de trestie de zahar care se inalta ca un zid intre ea si lume, descopera un oras si o biblioteca, dandu-si seama ca e posibila si o altfel de viata. Ar vrea sa nu mai asiste la scenele violente de acasa si să uite de frica paralizantă cand mania propriului tata se indreapta asupra ei. Nu isi imagineaza radacinile profunde ale acestui sentiment ce o va insoti multi ani, pana in ziua in care va reusi sa faca pace cu trecutul. Al sau si al unui lung sir de femei abuzate despre care afla la ferma Thornfield a bunicii June, unde se cultiva flori australiene.

PĂREREA MEA

Holly Ringland este o autoare australiancă de succes, iar Florile pierdute ale lui Alice Hart a primit numeroase aprecieri și premii literare. Cartea a apărut prima dată în 2018, iar la noi a fost publicată în colecția Raftul Denisei, de la editura Humanitas. Nu cred că trebuie să mai spun cât de mult îndrăgesc eu cărțile de la această editură.

Florile pierdute ale lui Alice Hart are 376 de pagini și un stil accesibil. Se citește repede și există șanse mari să fii prins în poveste încă de la primele rânduri. Avem tema naturii (florile, în special), familia, prietenia, iubirea, dar și pierderea și puterea de a merge mai departe. Titlul se referă atât la trecutul lui Alice, personajul feminin principal al cărții, cât și la alte personaje care apar aici, denumite Flori. Aceste Flori sunt femei cu un trecut tragic care au găsit un refugiu la ferma Thornfield.

Personajele sunt numeroase, dar în centrul atenției stă Alice Hart. Aceasta este la început un copil care descoperă lumea, descoperă cărțile și biblioteca, iar mai apoi este nevoită să se maturizeze brusc. Există o serie de schimbări neplăcute care o vor forța să își schimbe total viața. Nu vreau să intru în amănunte, așa că vă invit să citiți cartea și să descoperiți despre ce e vorba.

Cartea mi s-a părut foarte emoționantă și nu de puține ori am citit cu lacrimi în ochi sau cu nod în gât. Există multe momente triste, însă există și anumite părți în care speranța revine și totul ia o întorsătură pozitivă.

Alice Hart – o Alice în Țara Minunilor

Alice a fost personajul meu preferat, deoarece am admirat-o pentru inocența sa, cât și pentru puterea de care a dat dovadă. Iar eu admir mult personajele care iubesc cărțile, așa că aici Alice a primit un plus de la mine. Părinții lui Alice, Clem și Agnes, au și ei o poveste interesantă, iar undeva spre finalul cărții înțelegem în sfârșit de unde au plecat unele probleme. Un alt personaj interesant este June, bunica lui Alice, o femeie extraordinară.

Ajunsă adult, Alice va căuta iubirea acolo unde nu trebuie și va suferi. Însă cum multe lucruri din viață au și o întorsătură pozitivă, viața sa se va schimba în bine. Mie mi-a plăcut mult felul în care personajele au fost construite. Cât despre acțiune, undeva la mijlocul cărții, am simțit că totul ia o turnură neașteptată cu care nu am fost neapărat de acord.

Cartea este formată din 30 de capitole scurte, iar fiecare capitol poartă numele unei flori exotice. Sub titlul capitolului, avem o descriere, dar și un desen foarte frumos. Spre exemplu, orhideea simbolizează dorința de a poseda, swainsona arată un îndemn spre curaj, iar spinifex-ul, plăcerile periculoase.

Acțiunea cărții are loc în Australia și am descoperit după terminarea acestui roman, că autoarea a petrecut foarte mult timp în grădina exotică a mamei sale. Această grădină spectaculoasă a fost sursa principală de inspirație pentru Florile pierdute ale lui Alice Hart.

Inițial, am oscilat între 4 și 5 steluțe, dar am rămas la 5, deoarece mi-au plăcut personajele, acțiunea (în mare parte) și felul în care cartea m-a făcut să mă simt. Mi-a transmis emoție și mi-a plăcut să fiu alături de Alice în această aventură.

Recomand călduros să citiți cartea, mai ales că este potrivită pentru relaxare, vacanță și merită descoperită dacă doriți o poveste captivantă. Eu ador poveștile cu și despre oameni, chiar dacă nu totul este lapte și miere. Și vă aștept și cu opinii despre carte.

CITATE

În ochii tăi, am văzut-o pe fata pe care mi-o amintesc eu. Dar asta a fost demult de tot. Acum suntem alți oameni. Avem alte vieți.

Viața și poveștile altora o făcuseră mereu să se asocieze cu albastrul. Ca ochii tatălui său. Ca marea. Ca rochia domniței Alice. Culoarea orhideelor. A cizmelor ei. A reginelor din basme. A pierderii. Dar inima sa era roșie. Așa fusese întotdeauna. Culoarea focului. A pământului. A sângelui. A curajului.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: