Autor: Nazanine Hozar
Naționalitate: iranian-canadiană
An apariție: 2019
Gen carte: ficțiune, roman istoric, YA
Titlu original: Aria
Număr pagini: 512 (paperback
Nota goodreads: 3.57
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
“Un Doctor Jivago al Iranului.” – Margaret Atwood
In Iran, in 1953, un sofer pe nume Behrouz gaseste un bebelus abandonat pe o alee. Cand adopta fetita si-i pune numele Aria, nu stie cat de profund ii va schimba viitorul orfana cu ochii albastri.
Pe masura ce creste, Aria este prinsa intre trei femei pe care soarta le-a adus in situatia de a-i fi mame: sotia lui Behrouz, care o bate; bogata vaduva Fereshteh, care-i ofera adapost, dar nu-i poate oferi si dragoste, si Mehri cea nevoiasa, ale carei secrete vor schimba tot ce credea Aria ca stie despre viata ei.
In acelasi timp, Teheranul este framantat de cumplite schimbari. Circula zvonuri despre un cleric inflacarat exilat la Paris, pe nume Khomeini, care pare sa ofere un nou viitor tarii. In mijlocul agitatiei, Aria se indragosteste de un baiat armean, surprins in tabara gresita a revolutiei. Si curand va fi si ea antrenata intr-o revolta care va schimba pentru totdeauna destinul tarii si al oamenilor ei.
PĂREREA MEA
Scriitoare iranian-canadiană, Nazanine Hozar are o poveste de viață interesantă. S-a născut la Teheran, capitala Iranului, iar în copilărie s-a mutat cu familia în Canada, iar mai apoi în Surrey, Columbia Britanică. Aveam cartea asta pe lista mea cam de când a apărut și eram foarte curioasă să o citesc fiind atrasă de titlu, dintr-un motiv mai ciudat poate. Pe una dintre pisicile o cheamă tot Aria, așa că mi-am dorit să fac cunoștință cu o altă Aria. Cartea a apărut în 2019, iar la noi a fost publicată la Editura Trei, în traducerea Ruxandrei Ana.
În descrierea de la începutul recenziei găsiți descrierea cărții, așa că nu voi insista decât pe anumite aspecte care mie mi s-au părut importante. Temele abordate în acest roman vast sunt istoria, revoluția, familia, dar și prietenia, alături de alte teme mărunte. Cred că aș mai adăuga pe listă și supraviețuirea deoarece da, Aria este o supraviețuitoare și cam întreg romanul arată că multe dintre personajele sale se luptă pentru asta. La începutul cărții aflăm că romanul este dedicat mamei autoarei, Toba.
Odiseea Ariei – drumul spre maturizare
Titlul este reprezentat de numele personajului feminin principal, Aria și asistăm la călătoria sa existențială de la momentul nașterii până când ea ajunge adult. Acțiunea cărții debutează în 1953, chiar cu nașterea Ariei, care este abandonată de mama sa și adoptată de o altă familie. Personajele cărții sunt numeroase și sinceră să fiu, multora nu le-am găsit rostul. De asemenea, întâlnim mai multe planuri narative, iar asta mi-a lăsat impresia că scriitoarea s-a concentrat pe mai multe planuri, însă a pierdut din cursivitate.
Mehri, mama naturală a Ariei, se vede nevoită să o abandoneze pe Aria imediat după naștere, însă fețita este o norocoasă atunci când este găsită de bunul Behrouz, șofer în armată. În schimb, soția lui, Zahra, este o femeie rea, violentă și face tot ce e posibil ca să o chinuie pe Aria. Însă Zahra este, din punctul meu de vedere, nimic altceva decât suma experiențelor urâte rezervate de viață. Răutatea sa este o platoșă în fața celorlalți și un mod de a se proteja de suferință. Behrouz este opusul soției: blând, atent cu fetița și cu un suflet incredibil de bun.
Aria – fata cu trei mame
Povestea dintre Behrouz și Zahra este oarecum neașteptată și la fel mi s-a părut și felul în care viețile celor doi se vor schimba. O mulțime de alte personaje îi vor influența destinul Ariei, însă puține vor fi cele care îi vor binele cu adevărat. Aria va cunoaște abandonul, violența, durerea, boala, moartea, dar și prietenia și atașamentul de o figură maternă. Aria este fata cu trei mame: cea care o naște, cea care o crește un timp și cea care o va călăuzi restul vieții. (mai mult…)
Autor: Katherine Arden
Naționalitate: americană
An apariție: 2017 ( 2018 – editura Litera – YoungArt)
Gen carte: ficțiune, young adult, literatura contemporană, fantasy
Număr pagini: 400
Titlu original: The Bear and the Nightingale
Nota goodreads: 4.08
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
În sălbăticia Rusiei, iarna pare că durează mai tot anul. Dar pe Vasilisa nu o deranjează frigul, şi după o zi petrecută afară, serile rămâne lângă foc, ascultând basmele doicii sale despre Împăratul Îngheţ, demonul zăpezii. La câţiva ani după ce mama Vasilisei moare, tatăl ei călătoreşte la Moscova, de unde se întoarce cu o nouă nevastă. O femeie cu credinţă în Dumnezeu, care le interzice tuturor să mai slujească spiritele casei şi datinile păgâne. Familia întreagă o ascultă, doar Vasya i se împotriveşte, hrănind în continuare spiritele ce sălăşluiesc în jurul căminului, simţind că dispariţia lor ar putea aduce cu sine necazuri mari. Şi, într-adevăr, recoltele devin tot mai slabe, rele de tot felul se abat asupra întregului sat, în vreme ce creaturi malefice apar tot mai aproape de casă. E timpul ca Vasya să-şi descopere adevăratele puteri.
PĂREREA MEA
Aveam pe lista mea de ceva timp acest roman, însă mereu s-a ivit altă carte și nu am ajuns și la el. Și iată în luna noiembrie a acestui an, am reușit și eu să citesc o minune de carte. Trebuie să spun că pe internet am citit doar păreri pozitive, dar încă nicio recenzie completă. Am vrut să descopăr singură cartea și să scriu apoi câteva impresii, iar mai târziu să citesc și impresiile altora. Revenind la carte, Ursul și privighetoarea face parte din trilogia The Winternight, fiind primul volum, iar la noi s-a tradus deocamdată doar acesta. Sau cel puțin așa știu eu. A apărut pentru prima dată în 2017, iar la noi în 2018, la editura YoungArt. Autoarea Katherine Arden are 34 de ani, este din SUA și scrie extraordinar de bine. Chiar am fost surprinsă să aflu că autoarea este atât de tânără și de talentată.
Acțiunea se petrece în Rusia medievală, într-o perioadă în care oamenii credeau în supranatural, în basme și alte lucruri fantastice. Ca pagini, este voluminoasă (400 de pagini), însă are un stil alert și se citește foarte repede. Eu am citit-o în câteva zile. Chiar și descrierile minuțioase sunt extrem de interesante și nu ca în alte cărți, unde am întâlnit descrieri interminabile.
Temele cărții sunt numeroase, de la basm, la fantastic, la iubire, familie, prietenie și așa mai departe. Practic, cartea este un amestec de mai mult teme. Semnificația titlului a fost pentru mine o plăcută surpriză, deoarece are legătură cu personajele cărții, însă într-un mod neașteptat. Cine este Ursul și cine este Privighetoarea? Ei bine, vă las să citiți și să descoperiți. Misterul este dezlegat undeva pe la jumătatea cărții de fapt.
Acțiunea este complexă, totul este prezentat într-un ritm alert și personajele sunt multe și foarte bine conturate. Unele sunt personaje reale, din viața de zi cu zi, însă altele sunt personaje fantastice, luate din folclorul rusesc și nu numai (rusalka, vazila, domovoiul, bolotnikul, etc.) Cartea are forma unui basm, doar că unul complex. Și legat de personajele fantastice, dar și de mulți termeni luați din folclorul rusesc, la finalul cărții există un glosar de termeni care ne explică ce semnifică fiecare.
Avem o atmosferă de basm și chiar cartea însăși începe cu un basm, spus copiilor lui Piotr (boierul) de către Dunia, doica loială și înțeleaptă. Trebuie să recunosc că am observat prezența unor tipologii specifice basmului. De exemplu, boierul, mama vitregă, ființele supranaturale negative sau pozitive, fiul rătăcitor care pleacă de acasă, împărați, călugări, preoți.
După începutul feeric, cartea ne rezervă o mulțime de surprize. Îl cunoaștem pe boierul Piotr, pe fiii lui și pe soția sa, Marina. După ce își pierde soția în urma nașterii mezinei, Piotr este zguduit puternic. Iar de acolo se întîmplă tot felul de evenimente care mai de care mai ciudate sau surprinzătoare. Revenind la personaje, preferata mea este Vasea (Vasilisa), mezina familiei, a cărei bunică se zice că a fost cândva vrăjitoare. Ei bine, Vasea este un copil atipic. Iubește natura, primăvara, iarna, câmpiile și are darul de a vedea și comunica cu ființele supranaturale. (mai mult…)
Autor: Jokai Mor
Naționalitate: maghiară
An apariție: 1869
Gen carte: ficțiune, roman istoric, literatură clasică
Număr pagini: 368+376
Nota goodreads: 3.68
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Romanul are un caracter de epopee eroică, aspect evidențiat de aventurile eroice prin care trec personajele, de lupta dintre bine și rău existentă permanent și de invocațiile lirice ale autorului.Personajele romanului sunt personalități romantice excepționale care întrupează virtuți sau vicii. Astfel, membrii familiei Baradlay, Edit Liedenwall, pastorul Bertalan Lánghy sau bătrânul husar Pál sunt personaje virtuoase, în timp ce Antoinette și Alfonsine Plankenhorst, Bence Rideghváry și Ottó Palvicz au trăsături negative, fiind întruchiparea duplicității, a ipocriziei și a cruzimii. Înfățișarea idealismului și a josniciei are scopul de a oferi modele exemplare pe care cititorii trebuie să le urmeze sau să le evite.
PĂREREA MEA
Jokai Mor este un autor maghiar care a scris numeroase nuvele și romane, axându-se foarte mult pe romanul istoric. De la acest autor am mai citit până acum Diamantele negre și Omul de aur (de două ori). Îmi doresc mult să mai citesc și alta carte scrisă de acest scriitor minunat.Fiii omului cu inima de piatră este un roman istoric complex apărut în 1869. În România, cartea a apărut la editura Minerva, în 1970. Eu am citit această ediție luată din anticariat recent și care este formată din două volume ce însumează peste 700 de pagini.
Ca teme, avem istoria, revoluția, familia, prietenia, iubirea, etc. Titlul m-a fascinat puternic încă de la început; omul cu inima de piatră este Kazimir Baradlay, un baron maghiar care decedează în urma unei boli de inimă. După moartea sa, acțiunea se concentrează pe viața văduvei sale (Maria) și a celor 3 fiii (Odon, Richard și Jeno).Acțiunea cărții se petrece în timpul Revoluției din 1848-1849, iar cartea surprinde lupta poporului maghiar pentru libertate și independență împotriva monarhiei habsburgice.
Fiecare dintre cei 3 fiii a fost construit detaliat și a dat dovadă de vitejie. Cartea are enorm de multe personaje (Bence Rideghvary, Zebulon Tallerossy – personaj extrem de ridicol; domnul Pal – imaginez pură a loialității; Alfonsine Plankenhorst – imaginea frumuseții cu suflet diabolic; Antoinette Plankenhorst – mama Alsonsinei și răutatez întruchipată; Otto, Edith, Aranka, etc.) (mai mult…)
Autor: Jean E. Pendziwol
Naționalitate: canadiană
An apariție: 2017 (2019 la Editura Rao)
Gen carte: ficțiune istorică, mister, familie
Titlu original: The Lightkeeper’s Daughters
Număr pagini: 336
Nota goodreads: 4.22
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Deși mintea ei este încă lucidă, pe Elizabeth o trădează ochii. Pentru că nu mai poate să vadă cărțile și tablourile care erau pentru ea o sursă de bucurie, își umple golul din suflet cu muzică și cu amintiri ale familiei ei. Trecutul revine cu forță în prezent atunci când jurnalele tatălui ei decedat sunt găsite pe o veche epavă.
Cu ajutorul lui Morgan, o adolescentă delincventă silită să presteze muncă în folosul comunității, Elizabeth parcurge jurnalele, iar cele două se apropie pe parcursul acestei călătorii imaginare în trecut, pe insula Porphyry de pe Lacul Superior, unde tatăl lui Elizabeth a fost paznicul farului timp de 70 de ani.
PĂREREA MEA
Jean E. Pendziwol este o autoare canadiană, iar romanul Fiicele paznicului a apărut prima dată la noi în 2019, la editura Rao. Are dimensiuni reduse (336 pagini) și inițial, mă așteptam să se citească repede. Ca teme, întâlnim familia, trecutul, relațiile de familie și societatea.
Titlul face referire la cele două fiice ale paznicului de far, Elizabeth și Emily. Stilul cărții este unul accesibil, dar până la jumătatea cărții, acțiunea cărții nu m-a prins. Ba chiar m-a plictisit un pic. Cel mai probabil că nu a fost acum momentul potrivit pentru lectura ei. (mai mult…)
Autor: Heather Tucker
Naționalitate: americană
An apariție: 2016 (2018 la editura Rao)
Număr pagini: 400
Titlu original: The Clay Girl
Nota mea: 5/5
Gen carte: ficțiune istorică, young adult, realism magic
Notă goodreads: 4.38
PREZENTARE
Un roman de debut uluitor și liric, Fata din lut este un incredibil tur de forță literar.
Vincent Appleton îi zâmbește fiicei sale, scoate pistolul și se împușcă în cap. Pentru surorile Appleton, nu este prima dată când viața o ia razna. Dar de data aceasta, explodează. Hariet, în vârstă de doar opt ani și pe care toată lumea o strigă Ari, este trimisă la Cape Breton, la mătușa ei Mary, despre care umblă vorba că ar mânca fetițe cu fulgi cu tot. Dar Mary și cu partenera ei, Nia, îi oferă refugiu lui Ari și prietenului ei de nedespărțit, căluțul-de-mare imaginar Jasper. Însă vremurile fericite nu durează, iar Ari este din nou smulsă din casa mătușii ei și silită să se întoarcă la mama ei cu probleme și la traumatizatele ei surori. Tatăl ei vitreg, Len, și restul familiei îi dau totuși speranță, dar abia ce Ari ajunge să se atașeze de ei, că este din nou dezrădăcinată violent, atunci când mama ei se mută cu brutalul Dick Irwin.
În timpul revoluției sexuale din anii ’60, Ari se luptă cu tragedia lăsată în urmă de tatăl ei și cu adicțiile mamei, testându-și limitele cu diverse substanțe care îi amorțesc suferința și cu bărbați care îi oferă tandrețe. Ari străbate o decadă de iubiri și despărțiri, de întâmplări divine și drăcești, dar mereu plină de spirit, de tenacitate și cu incredibilul echilibru pe care doar un căluț-de-mare îl poate avea.
PĂREREA MEA
Heather Tucker este o autoare americană, iar Fata din lut este romanul său de debut. Îmi dau seama încă de la început că va fi o recenzie greu de scris și îmi va fi dificil să surprind toate aspectele importante ale cărții. Am cumparat cartea de Black Friday în 2019 (ea a apărut în 2018 la noi) și mă așteptam să fie o lectură ușoară, accesibilă, poate ceva romantic sau ușor de citit. Da, de multe ori nu citesc descrierea cărții, ci mă ghidez după titlu, autor, copertă. Dacă acestea îmi spun ceva, atunci cumpăr cartea. Coperta mi s-a părut sugestivă și destul de blândă față de cuprinsul romanului, în sensul că am descoperit o carte dureroasă, care mi-a adus lacrimi în ochi din cauza furiei și a neputinței.
Cartea are 400 de pagini, format mic și a apărut la editura Rao, o editură care tinde să ajungă în lista editurilor mele preferate. Temele cărții sunt multe: de la familie, copilărie, relațiile dintre membrii familiei, la suferință. supraviețuire, dezechilibru mintal. Cartea asta mi-a amintit un pic de Castelul de sticlă, o carte scrisă de Jeanette Walls, care se aseamănă oarecum la temele abordate. Bineînțeles, diferă stilul de scriere și felul în care personajele au fost construite.
Casa cu surori în care locuiam s-a prăbușit – din nou. Mătușile noastre ne-au luat în grija lor.