Emma – Jane Austen (recenzie)

Autor: Jane Austen

Naționalitate: britanică

An apariție: 1815

Titlu original: Emma

Nota mea: 4/5

m făcut cunoștință cu opera lui Jane Austen în clasa a X-a, când am citit pentru prima dată celebrul roman Mândrie și prejudecată. Îmi propun ca, într-un viitor apropiat, să revin asupra acelei lecturi, curioasă fiind să descopăr ce impresii îmi va mai trezi după zece ani. Talentul autoarei este, în opinia mea, remarcabil: o admir pentru romanele sale memorabile, dar mai ales pentru finețea, lirismul și sensibilitatea care se regăsesc constant în scrierile ei.

În prezent, mă aflu la a doua lectură a romanului Emma și, spre surprinderea mea, experiența nu a fost la fel de ușoară pe cât mă așteptam. Am întâmpinat dificultăți în a-l parcurge din nou, fie din cauza unui veritabil reading slump, fie pentru că nu mai am aceeași răbdare necesară recitirii unui clasic. Dacă la prima parcurgere textul m-a captivat profund, de această dată înaintarea prin pagini a fost anevoioasă, în ciuda amintirilor plăcute legate de poveste.

Așa cum indică și titlul, romanul o are în centru pe Emma Woodhouse, o tânără frumoasă și privilegiată, fiica unui gentleman respectat din Hartfield. Pe parcursul narațiunii, facem cunoștință cu o serie de personaje secundare – domnul și doamna John Knightley, fosta domnișoară Taylor, Harriet Smith sau domnul Churchill – fiecare contribuind la conturarea universului social al epocii.

Acțiunea este construită, în mare măsură, din dialoguri și interacțiuni sociale. Protagonista are obiceiul de a interveni în viețile celor din jur, încercând să le aranjeze căsătorii, iar deși inițial susține că nu își dorește să se mărite, ajunge, în cele din urmă, să fie cuprinsă de fiorii iubirii.

Emma este un personaj complex, minuțios construit. Existențele celorlalți par să graviteze în jurul ei, influențate de deciziile sale uneori pripite. Cu toate acestea, ea nu este lipsită de defecte: este răsfățată, uneori egoistă și, deși animată de intenții bune, sfârșește adesea prin a încurca lucrurile. Sunt momente în care se dovedește tăioasă și altele în care impresionează prin noblețe sufletească, oscilând constant între aceste extreme.

Statutul social reprezintă un element esențial, influențând decisiv modul în care personajele se raportează unele la altele. Recomand acest roman nu neapărat pentru că m-ar fi impresionat peste măsură la această a doua lectură, ci pentru că poartă semnătura inconfundabilă a lui Jane Austen și rămâne o capodoperă care merită explorată în diferite etape ale vieții.

CITATE

Firea omului e într-atât de aplecată spre aceia care se află într-o situaţie neobişnuită, încât despre o tânără persoană care se căsătoreşte sau moare se vorbeşte, cu siguranţă, numai de bine.

E mai bine să alegi decât să fii ales, să inspiri recunoştinţa, decât să fii dator a o arăta.

Fericirea perfectă, chiar şi atunci când e în domeniul amintirilor, nu e un lucru uşor de găsit.