În 2023 am reușit să citesc 75 de cărți, adică 27 000 de pagini (după statistica de pe goodreads). Pentru mine este mulțumitor, mai ales că am descoperit cărți bune și foarte bune.
Din păcate însă, cărțile de 5 steluțe nu au fost atât de multe, mai ales că mi-am propus să fiu mai zgârcită la notare. Simțeam că ofer prea ușor maxim de steluțe unor anumitor cărți, iar la final de luna îmi dădeam seama că puține sunt cărți de top. Așa ca din acest an, totul se va schimba.
Nu voi face un top 10, cum.am făcut în ultimii ani, ci un top 11, deoarece au fost 11 cărți care au primit de la mine nota maximă. Au mai fost și alte cărți bune care au rămas cu mine, dar multe nu au fost chiar așa de wow. Așa că avem:
Probabil voi face și o listă și cu ce vreau să citesc în 2024, unde mi-am propus să citesc minim 50 de cărți. Încă nu m-am hotărât.
Sunt mândra posesoare a doua pisicute minunate. Piciu (pe care il puteti vedea in poza de mai sus) si Aria, o felina tarcata extrem de scumpa. Mi-a venit ideea de a scrie și despre cărțile cu pisici și în acest mini-articol vreau să vă spun câteva ceva despre cărțile in care se găsesc astfel de personaje. Să le luăm pe rând:
1. 320 de pisici negre – Rodica Ojog-Brasoveanu
Nu mai e un secret pentru nimeni că sunt fan Rodica Ojog-Brasoveanu și că am citit un număr impresionant din cărțile scrise de dânsa. Acest roman superb este al treilea din seria Melania Lupu, o serie pe care v-o recomand cu drag.
Puteți citi o mică recenzie aici.
2. Dacă pisicile ar dispărea din lume – Genki Kawamura
I-am făcut o recenzie aici dacă sunteți curioși.
3. Memoriile unui motan călător – Hiro Arikawa
Puteti sa cititi recenzia aici.
4. Iubire cu i mic – Francesco Miralles
Nu are inca o recenzie, desi este o carte care mi-a placut mult, dar cu siguranta va urma una.
5. Motanul care voia să salveze cărțile – Sosuke Natsukawa
Si acestei carti i-am facut o recenzie aici.
6. Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica – Yoko Ogawa
Este o carte inca neterminata, deoarece atunci cand am inceput-o nu prea aveam starea necesara pentru ea. Fiind si literatura japoneza, nu pot spune ca m-a atras stilul si povestea in sine. Dar nu este exclus ca in acest an sa ii mai dau o sansa.
7. Pisica musafir – Takashi Hiraide
Fiind o carte scurta si fara mari pretentii, va fi probabil o lectura relaxanta. O am pe lista si planuiesc sa ajung curand la ea. Ii voi face o recenzie separata dupa ce o voi citi. Chiar sunt foarte curioasa cum va fi, avand in vedere ca majoritatea cartilor cu personaje-pisici descoperite de mine au fost lecturi relaxante si cam atat. Mi se pare destul de greu ca scriitor sa gasesti acea poveste wow pentru iubitorii de feline.
Cartile despre pisici sunt mult mai numeroase decat cele prezentate de mine, insa am vrut sa ma rezum numai la carti care au cuvantul pisica sau motan in titlu (cu exceptia cartii Iubire cu i mic) si doar la cartile deja citite de mine sau care urmeaza.
Autor: Genki Kawamura
Naționalitate: japoneză
An apariție: 2012 (la noi, Editura Humanitas, în 2022)
Gen carte: ficțiune, fantasy, realism magic
Titlu original: 世界から猫が消えたなら
Număr pagini: 192
Nota goodreads: 3.77
Nota mea: 3/5
DESCRIERE
Când Diavolul și un motan se întâlnesc în literatură urmează aproape sigur un târg și o lecție de viață. Motanul, pe nume Varză, este al unui tânăr poștaș care află că mai are foarte puțin de trăit, poate o zi, poate o săptămână. O ocazie pentru Diavol să intre în scenă, fluturându-i pe la nas un târg de nerefuzat: câte o zi de viață în plus, pentru câte un lucru care să dispară din lume. Cu fiecare dispariție, poștașul își rememorează momente din trecut și, redându-le în mici fragmente, redescoperă de fapt lucrurile importante pe care oamenii ajung cu greu să le recunoască și să și le asume. Dacă pisicile ar dispărea din lume este o scrisoare de dragoste adresată vieții și lucrurilor care contează cu adevărat.
PĂREREA MEA
Genki Kawamura nu este doar scriitor, ci și producător și scenarist. Romanul său de debut (sper să nu greșesc) Dacă pisicile ar dispărea din lume a fost tradus în peste 20 de limbi și ecranizat în 2016 în Japonia. Va exista curând și o adaptare la Hollywood și sunt foarte curioasă să o văd.
Nu am citit foarte mulți autori japonezi până acum, dar merg pe ideea că orice autor nou tradus la noi (sau nu) merită o șansă să fie descoperit. Am citit cartea acum, la începutul lui 2023, când mă luptam cu un reading slump incredibil de enervant. Pur și simplu nu puteam citi nimic. Iar cartea asta a apărut la fix.
Este o carte scurtă (192 de pagini), are un stil foarte accesibil și se parcurge rapid. A apărut în colecția Raftul Denisei de la editura Humanitas, care este și una dintre colecțiile mele preferate când vine vorba de cărți. Titlul nu cred că a fost însă foarte bine ales (sau poate traducerea e de vină), deoarece personal consider că nu reflectă neapărat ideea cărții. În carte nu aveam neapărat dispariția tuturor pisicilor din lume, ci mai exact ideea de ce s-ar întâmpla dacă… (mai mult…)
Autor: Nazanine Hozar
Naționalitate: iranian-canadiană
An apariție: 2019
Gen carte: ficțiune, roman istoric, YA
Titlu original: Aria
Număr pagini: 512 (paperback
Nota goodreads: 3.57
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
“Un Doctor Jivago al Iranului.” – Margaret Atwood
În Iran, în 1953, un sofer pe nume Behrouz găsește un bebeluș abandonat pe o alee. Când adoptă fetița și-i pune numele Aria, nu știe cât de profund îi va schimba viitorul orfana cu ochii albaștri.
Pe măsură ce crește, Aria este prinsă între trei femei pe care soarta le-a adus in situația de a-i fi mame: soția lui Behrouz, care o bate; bogata văduvă Fereshteh, care-i oferă adăpost, dar nu-i poate oferi și dragoste, si Mehri cea nevoiașă, ale cărei secrete vor schimba tot ce credea Aria că știe despre viața ei.
În același timp, Teheranul este frământat de cumplite schimbări. Circula zvonuri despre un cleric înflăcărat exilat la Paris, pe nume Khomeini, care pare sa ofere un nou viitor țării. In mijlocul agitației, Aria se îndrăgostește de un băiat armean, surprins în tabăra greșita a revoluției. Și curând va fi si ea antrenata intr-o revolta care va schimba pentru totdeauna destinul țării si al oamenilor ei.
PĂREREA MEA
Scriitoare iranian-canadiană, Nazanine Hozar are o poveste de viață interesantă. S-a născut la Teheran, capitala Iranului, iar în copilărie s-a mutat cu familia în Canada, iar mai apoi în Surrey, Columbia Britanică. Aveam cartea asta pe lista mea cam de când a apărut și eram foarte curioasă să o citesc fiind atrasă de titlu, dintr-un motiv mai ciudat poate. Pe una dintre pisicile mele o cheamă Aria, așa că mi-am dorit să fac cunoștință cu o altă Aria. Cartea a apărut în 2019, iar la noi a fost publicată la Editura Trei, în traducerea Ruxandrei Ana.
În descrierea de la începutul recenziei găsiți descrierea cărții, așa că nu voi insista decât pe anumite aspecte care mie mi s-au părut importante. Temele abordate în acest roman vast sunt istoria, revoluția, familia, dar și prietenia, alături de alte teme mărunte. Cred că aș mai adăuga pe listă și supraviețuirea deoarece da, Aria este o supraviețuitoare și cam întreg romanul arată că multe dintre personajele sale se luptă pentru asta. La începutul cărții aflăm că romanul este dedicat mamei autoarei, Toba.
Odiseea Ariei – drumul spre maturizare
Titlul este reprezentat de numele personajului feminin principal, Aria și asistăm la călătoria sa existențială de la momentul nașterii până când ea ajunge adult. Acțiunea cărții debutează în 1953, chiar cu nașterea Ariei, care este abandonată de mama sa și adoptată de o altă familie. Personajele cărții sunt numeroase și sinceră să fiu, multora nu le-am găsit rostul. De asemenea, întâlnim mai multe planuri narative, iar asta mi-a lăsat impresia că scriitoarea s-a concentrat pe mai multe planuri, însă a pierdut din cursivitate.
Mehri, mama naturală a Ariei, se vede nevoită să o abandoneze pe Aria imediat după naștere, însă fețita este o norocoasă atunci când este găsită de bunul Behrouz, șofer în armată. În schimb, soția lui, Zahra, este o femeie rea, violentă și face tot ce e posibil ca să o chinuie pe Aria. Însă Zahra este, din punctul meu de vedere, nimic altceva decât suma experiențelor urâte rezervate de viață. Răutatea sa este o platoșă în fața celorlalți și un mod de a se proteja de suferință. Behrouz este opusul soției: blând, atent cu fetița și cu un suflet incredibil de bun.
Aria – fata cu trei mame
Povestea dintre Behrouz și Zahra este oarecum neașteptată și la fel mi s-a părut și felul în care viețile celor doi se vor schimba. O mulțime de alte personaje îi vor influența destinul Ariei, însă puține vor fi cele care îi vor binele cu adevărat. Aria va cunoaște abandonul, violența, durerea, boala, moartea, dar și prietenia și atașamentul de o figură maternă. Aria este fata cu trei mame: cea care o naște, cea care o crește un timp și cea care o va călăuzi restul vieții.
Autor: Elif Shafak
Naționalitate: turcă
An apariție: 2014 (2016 la editura Polirom)
Gen carte: ficțiune, fantasy, carte pentru copii
Titlu original: Sakız Sardunya
Număr pagini: 152
Nota goodreads: 3.62
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
PĂREREA MEA
Elif Shafak este o scriitoare de origine turcă care a scris până acum 17 cărți, dintre care 11 romane. Fetița căreia nu-i plăcea numele său a apărut la noi în 2016, la editura Polirom, în Colecția Junior.Temele cărții sunt copilăria, familia, imaginația, cărțile, fantasticul. Titlul se referă la personajul femini principal, o fetiță pe nume Sakiz Sardunyia, care își ura numele ciudat (mușcată curgătoare). Fetița este o mare iubitoare de cărți, animale și jocuri și are o imaginație ieșită din comun. Am uitat să menționez că este prima carte de la Shafak pe care eu o citesc și că am de gând curând să adaug pe lista mea și Bastarda Istanbulului, Onoare și Cele patruzeci de legi ale iubirii.
Stilul cărții este accesibil și cred că poate fi citită atât de copii de vârste fragede (7-8 ani), cât și de adulți de diferite vârste. Totul este să vă placă poveștile pentru copii și să fiți atrași de stilul cărții. Cartea este destul de scurtă (152 pagini) și se poate citi lejer în 2-3 ore. Eu am citit-o însă în 2 zile, deoarece m-am confruntat în acea perioadă cu o stare mai ciudată și mai puțin chef de citit.
Revenind la cartea noastră, trebuie să știți că fetița este mereu ironizată de copiii de la școală, așa că salvarea sa este reprezentată de imaginația neobișnuită pe care o are. Singură la părinți și curioasă din fire, Sakiz obișnuiește să pună multe întrebări, dar cei mari nu au timp pentru ea sau nu îi acordă atenție. (mai mult…)